Druckschrift 
Seyfer zikhroynes̀ : oder, Biografishe beshraybung fin di alṭe layṭ ṿos zenin oyfgenemen geṿoren in Buḳaresṭer azil (bate maḥseh li-zeḳenim) fom yahre 1880 biz ende des yahres 1890 / me-et Yaʿaḳov Pesantir ; des seyfer werd ridikirṭ le-koved dem hisṭorishen farayn "Yulyus Barash" tsu Buḳareshṭספר זכרונות : אדער, ביאגראפישע בעשריבונג פין דיא אלטע לײט װאס זענין אױגענעמען געװארען אין בוקארעסטער אזיל (בתי מחסה לזקנים) פאם יאהרע 1880 ביז ענדע דעס יאהרעס 1890 / מאת יעקב פסנתר ; דאס ספר ווערד רידיקירט לכבוד דעס היסטארישען פעראיין "יוליאס באראש" צו בוקארעשט
Seite
201
Einzelbild herunterladen

- 201­

me Stimabile Domn Preşedinte,

Se poate observa oamenii fără multă avere, făcĕnd un bine obştei sunt mai zeloşi fie recunoscute meritele lor de cât cei cu stare. Foarte natural! Ceea ce oamenii fără avere jertfese pentru binele obstesc, prețueşte nea­semănat mai mult de cât sacrificiile celor avuți. Aceştia sacrifică din prisossul lor, pe când cei dintǎiù din ico­nomiă sau dintr'o incordare mai mare a puterilor lor. E învederat meritul acestora din urmă aducěnd sacrifice fie ele nu tocmai însemnate pentru un scop umanitar, e mult mai mare de cât a acelora cari trăesc în împreju­rări favorabile, cari nu cunosc nevoile şi lipsurile vieței.

Este un alt punct care merită atențiunea, fie- care om caută numele seu fie nemuritor, atât cel bogat cât şi cel serman. Bogatul însă care se bucură de presentul favorabil nu se gândeşte atâta la nemurirea în viitor de cât cel serman, pentru care presentul are numai lupte, suferinţe şi lipsuri. Sermanul consideră nemurirea ori re­cunoştinţă pentru faptele sale meritorie ca o recompensă pentru toate suferinţele şi necazurile îndurate in tot cur­sul vieței sale pe pămănt. I se face o mare nedreptate răpindui- se, negăndui- se sau micşorandui- se numai titlu­rile sale la nemurirea ori la recunoştinţa oamenilor.

Pornind din aceste pnncte de vedere vom înțelege în­căpăţănarea, ca usăm de această expresiune, cu care au stăruit de mai mulți ani câte- va persoane, de care facem mențiune mai la vale, pentru fie recunos­cute de actualul comitet al Asilului meritele lor întru fundarea acestui institut.

Nu încape îndoială, Asilul s'a fundat de câtre oa­meni mai mult sau mai puţin sărmani şi înflorirea sa şi desvoltarea sa de astă- di işi datoreşte oncr. per­soane mai înstărite. Primul fond de vre- o 1200 frs. s'a strins prin oameni cari aparțin în majoritate clasei mun­citorilor. Văděnd în urmă aceştia, mijloacele lor nu